Perpetuum imobiliaris

Si uite-asa ne tot renovam noi apartamentul de vreo 3 luni. Cand am gatat de carat mobila (pan’ la 6 pe scari, prietenii stiu de ce… ma-njura), de cumparat covoare, de montat Rapirea din Serai pe perete si nelipsitul semn al dolarului pe tavan, a venit vecinul de la 8 ca sa schimbam tevile de incalzire in camera mica. Ca cupru, ca nu stiu ce, ca facem o treaba chizdoasa. Io, cum ma pricep io asa la tate [la tate in sensul de toate, nu in sensul tzatze, ca la alea chiar ma pricep], oricum n-am inteles nimic, de mine putea sa-mi puna si titan. Prin urmare, cu bucurie am acceptat, mai ales ca ala era singurul calorifer din casa rece ca mortu’. Intr-o sambata s-a petrecut actiunea; evident, ca in rest cine drac e la domiciliu in timpul zilei? Da’ ce zic eu aici? Timpul zilei? Pe masa, fie-mi cu iertare, ca instalaretul a iesit din casa mea la ora 2 dimineata, in sfanta zi de duminica. Nici macar sa ma duc sa ma-mbat de nervi nu mai puteam, ca si pentru aia era mult prea deosebit de foarte tarziu. Si, in ciuda tuturor aparentelor, nu mi-a facut masaj erotic pana la ora aia. Ba din contra, dupa ce mi-or dat cu flexu’ pe langa peretii proaspat vopsiti si ce naiba or mai facut p-acolo, o venit momentul apoteotic in care totu’ era brici si or facut testul instalatiei. Si ghici la cine, de pe toata coloana, susura mandra teava proaspat montata? Si uite-asa am stat eu cu ligheanul sub calorifer pana lunea urmatoare.

Dar a trecut, m-am calmat. Si marea era lina, si nisipul fin, si casuta noastra era minunat de ordonata, si putea si mie sa-mi tihneasca motaitul pe canapea. Pana sambata asta, cand au venit vecinii de sub mine sa imi comunice ca li se infiltreaza apa in tavan. Si ghici pe cine am chemat? Noroc ca de data asta e altul, ca altfel riscam sa devin sentimental cu instalaretul. Bine, asta e al 3-lea de fapt, si repara o treaba de cacat facuta de primul, adica ala care mi-a lucrat cand renovam din temelii betonul ceausist. No, ce n-ati inteles?  Eheiiii, da’ nu-i chiar asa simplu si direct, fiindca si deoarece, va provoc sa spuneti in ce consta noua [ a n-a mia ] reparatie. Aud? Da da da daaaaaa!!! Peretele meu de rigips din debaraua cu miliardele de papuci a “nevestemii” tocmai a fost transat ca porcul la ignat. Sunt bucuros ca un grizzly trezit din hibernare.

Oare ce naiba mai urmeaza?

Oricum, sa stiti de la mine, ca ala care a zis sa nu-ti faci de lucru cu prechinii a fost hal mai mare dobitoc! Singura lucrare din casa de care sunt 100% multumit este instalatia electrica. Si asta pentru ca or mesterit-o pisoiasul cretoblond [noi ne iubim, asa ca-mi permit] si baietii lui. Intr-un acces monstruos de altruism, va promit ca va dau numarul lui de telefon daca va gadila la panoul electric. 

PS: Nimic in lumea asta nu-i pe gratis, nici macar ajutorul prietenilor. Si stiti de ce? Pai pentru ca MUNCA SE PLATESTE! Atata numa’ tre sa tii minte cand apelezi la oameni apropiati; si sa le rasplatesti efortul, asa cum iti place si tie.